Romanii o venerau pe Fortuna, zeița norocului, iar în calendarul roman, în 11 iunie era zi sacră dedicată zeiței, urmată de mare festival pentru Fors Fortuna pe 24 iunie. Zeița apare în mitologie sub diferite personificări. Ea este reprezentată purtând cu ea cornul abundenței, aducând prosperitate, dar poate apărea sub numele Annonaria, având rol de protecție asupra proviziilor de grâne.
Se știe că norocul este schimbător, de aceea Fortuna are și alte personificări, cum ar fi Fortuna Dubia, care arată nesiguranța, schimbarea sau norocul care are ulterior consecințe. Norocul de scurtă durată, cu efecte limitate era reprezentat de Fortuna Brevis. Fortuna Mala reprezenta ghinionul.
Fortuna apare în unele reprezentări ca fiind oarbă, pentru că așa este și norocul. Pentru că șansa și norocul erau importante în viața de zi cu zi, zeița norocului era venerată mai ales de negustori, soldați, atleți, oameni politici, și în general în orice mediu în care erau la voia sorții. Bineînțeles, nu putea lipsi din portul Tomis, unde navigatorii și negustorii avea nevoie de protecția ei.
Cum a fost descoperit tezaurul din Tomis
Una dintre cele mai extraordinare descoperiri arheologice din România a avut loc chiar în data de 1 aprilie 1962, la Gara Veche din Constanța. În timp ce muncitorii CFR lucrau la scoaterea unor șine de cale ferată, au dat de capul statuetei ce o reprezenta pe zeița Fortuna. A fost chemat directorul Muzeului de Istorie de la acea dată care a identificat figura zeiței.
Ulterior acestei descoperiri, directorul muzeului Vasile Canarache, consemna: „Când apare ca o protectoare a oraşului, zeița Fortuna poartă pe cap o coroană murală, simbolizând zidurile acelui oraş. La picioarele ei este reprezentată uneori o altă divinitate, personificare a unui element geografic, care ajută la identificarea oraşului respectiv“. În cazul statuetei de la Constanța, la picioarele Fortunei era așezat Pontos.
Tezaurul a fost descoperit în apropierea unui zid datat ulterior ca fiind de epocă romano-bizantină, din secolul V-VI. Piesele din tezaur sunt datate mult mai devreme, în secolele II-III. Este aproape cert că timp de două sute de ani, piesele din tezaur au fost expuse în templele cetății Tomis.
Zeița Fortuna la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța
Protectoarea portului Tomis este acum în foaierul principal al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Statuia realizată din marmură albă, fină se încadrează cronologic în a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr. Grupul statuar expus în muzeul constănțean îi reprezintă pe Fortuna, divinitatea protectoare a cetății Tomis și pe Pontos.
În mitologia greacă, Pontos personifica toate mările, dar în timp, a fost asociat exclusiv cu Marea Neagră, Pontus Euxinus. Zeița este reprezentată în picioare, ținând în mâna stângă cornul abundenței și sprijinind cu dreapta un sceptru lung. Mâna dreaptă cu sceptrul lipsesc. Poartă pe cap o diademă și este îmbrăcată într-un chiton lung, acoperită cu un himation pe care îl poartă pe cap ca un văl.
Pontos poartă coroana murală în locul ei și capătă același rol de divinitate protectoare a cetății și, mai ales, a activităților legate de mare. Coroana reprezintă un zid de cetate cu o poartă cu două deschideri arcuite, flancate de turnuri. Zeul iese din valurile mării, se sprijină cu mâna dreaptă pe un trunchi de arbore și cu stânga pe prora unei corăbii.
Zeița Fortuna este cunoscută în greacă sub numele de Tyche și era personificarea influențelor schimbătoare și a sorții. Nu putea avea un partener protector mai bun decât zeul Pontos, pentru că pe marea schimbătoare ai nevoie de mult noroc pe lângă iscusință.
Zeița norocului, Fortuna, a început să fie văzută ca fondatoare și protectoare a diferitelor orașe. Cultul său a crescut la Roma și s-a extins în tot Imperiul Roman. Este adesea reprezentată în gravuri sau statuete alături de altă divinitate care stă la picioarele, simbolizând un element geografic, care contribuie la identificarea orașului respectiv.
Zeița norocului și celelalte zeități în tezaurul din Tomis
Figura zeiței Fortuna a fost descoperită alături de alte 24 de statuete și figurine, un tezaur excepțional care dezvăluia o parte din istoria urbei. Monumentele reprezintă divinități clasice din perioada greco-romană, precum şi zeităţi orientale şi locale, iar pe cele mai importante le-am enumerat mai jos:
- Fortuna cu Pontos – Pontus este personificarea mării, fiul Geei și al lui Aether.
- Dionysos – în mitologia greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus.
- Asclepios – zeul medicinei în mitologia greacă, preluat în mitologia romană ca Aesculapius.
- Hermes – zeul mesager din mitologia greacă, considerat și protector al curierilor, păstorilor, cartoforilor, mincinoșilor, hoților negustorilor și oratorilor.
- Diana – zeița vânătorii era asociată cu animalele sălbatice, pădurile, fiind faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa.
- Şarpele Glykon – o zeitate cu înfățișare de șarpe din mitologia romană, cultul șarpelui-zeu Glykon datează de la jumătatea secolului al II-lea d.Hr.
- Selene – în mitologia greacă zeița și personificarea Lunii, identificată mai târziu cu zeița greacă Artemis.
- Hecate – zeița greacă a răscrucilor, a ceții și a magiei, înfățișată cu trei capete: unul de câine, unul de șarpe și unul de cal.
- Nemesis – descoperită în dublă ipostază, era în mitologia greacă, zeița răzbunării supraveghind ordinea și echilibrul în univers sub raportul moral.
- Dioscurii – cei doi frați gemeni Castor și Polux, născuți din tați diferiți, care în mitologia greacă simbolizau dragostea frățească ideală.
- Graţiile – fiicele lui Zeus și ale Eurynomei, trei la număr: Aglaea, Euphrosyne și Thalia, protectoarele poeților.
- Isis – zeița egipteană a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț.
- Cybela – Marea Mamă a Zeilor de la Histria, zeița peșterilor și a Pământului în starea sa naturală.
Tezaurul sculptural este acum expus la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Cuprinde atât lucrări executate în ateliere specializate, cât şi lucrări cu caracter popular, rustic. Se observă execuția excepțională a zeiței Fortuna alături de Pontos, statuia zeului Asclepios, statuia zeiței Isis şi statuia Şarpelui fantastic Glykon care este, așa cum se vede în imagine, realizat ireproșabil.
Portul Tomis – viața în cetate sub protecția Fortunei
Orașul port Tomis, situat în perioada antică pe teritoriul actual al orașului Constanța, avea importanță considerabilă în regiune, datorită poziției sale strategice pe coasta vestică a Mării Negre. Descoperirile arheologice din perimetrul orașului dau posibilitatea conturării unei imagini despre spre aspectul și viața de zi cu zi a acestui oraș antic.
Tomis era bine organizat, cu străzi pavate și un sistem de canalizare eficient, aspecte relevate prin săpăturile care au scos la iveală structuri urbane bine planificate. Orașul era fortificat, cu ziduri puternice ce protejau locuitorii de invazii, și avea porți impresionante, care indică o preocupare constantă pentru apărare și controlul accesului.
S-au descoperit și sunt vizibile și acum semne ale locuirii citadine, zidul de incintă al cetății Tomis, apeducte și galerii, un turn de apărare dar și therme. Tomisul avea structura similară orașelor romane din întreg imperiu. În urma săpăturilor executate, s-a constatat că zidul cetății a fost refăcut în secolul VI exact pe traseul pe care l-a avut inițial la sf. sec. III.
În Tomis au fost descoperite numeroase temple și sanctuare dedicate zeilor greco-romani, ceea ce arată un amestec de influențe culturale și religioase. Existau și clădiri publice, cum ar fi thermele, care sunt băile publice, un teatru pentru spectacole și adunări, precum și un forum sau o agoră care servea ca centru civic și comercial al orașului, adevărate exemple de artă architecturală.
Ansamblul de vestigii romane este format din următoarele monumente: bazilica mare, bazilica mică , bazilica creștină, edificiul roman cu mozaic și amfiteatru. Amfiteatrul găzduia reprezentații, discursuri politice și oratorice, dar și întreceri sau jocuri de noroc în lumea antică.
Descoperirile includ mozaicuri detaliate și fresce care decorau interioarele caselor mai înstărite, arătând o preferință pentru lux și confort. Unele locuințe aveau chiar sisteme de încălzire sub pardoseală. Obiectele de uz cotidian găsite în săpături reflectă o societate care valoriza arta și meșteșugurile.
Protecția zeiței Fortuna pentru oamenii din port
Fiind un port la Marea Neagră, Tomis era un nod vital în rețelele comerciale. Transportul pe mare presupunea riscuri majore, începând cu vremea capricioasă, înfruntarea furtunilor, dar și riscuri privind transportul de marfă. Descoperirile de amfore, monede și alte artefacte comerciale indică un schimb intens cu alte regiuni ale Imperiului Roman și cu teritorii dincolo de acesta, inclusiv cu popoarele barbare.
Fortuna, alături de Pontos, ofereau protecție pe mare și pe uscat. Provocările de pe mare erau urmate de alte provocări pe uscat. Portul avea nevoie de protecție împotriva invaziilor, marfa trebuia protejată împotriva alterării, iar schimburile de mărfuri se doreau a fi profitabile. Acum numele zeiței este asociat cel mai adesea cu numele cazinoului Fortuna.
Tomis se profila ca un oraș vibrant și cosmopolit, tocmai pentru că era sub aripa protectoare a Fortunei. Avea viață urbană activă și diversificată, integrat în dinamica culturală și economică a lumii antice. Descoperirile arheologice subliniază importanța sa istorică și contribuția la patrimoniul cultural al regiunii Dobrogea. Săpăturile arheologice recente au descoperit resturi ale construcțiilor portuare, cheiuri, canale și magazii cu amfore sau cu depuneri de cereale.
Întrebări și răspunsuri
Ai auzit adesea de zeița Fortuna, dar știai că ea a fost protectoarea unui mare oraș din antichitate, situat la Marea Neagră, pe teritoriul actual al României? Află cum s-a descoperit că zeița norocului a fost protectoarea Tomisului și cum a influențat viața oamenilor din port timp de două secole.
